Uca Marinescu este o făptură admirabilă. Este o femeie frumoasă, deșteaptă, tânără, zveltă, asemenea unei statui de fildeș. Nu-i găsești niciun cusur. Te fascinează din clipa în care o vezi, o asculți și te face să-i sorbi amintirile, să nu te mai saturi de locurile, de oamenii, de văile, de munții, de crevasele, de nisipurile, de apele din inima Ei și de cerul din priviri. Știe povești minunate și mai ales, știe să le depene cu har. Cea mai frumoasă poveste este a Ei. Ea însăși. O poveste născută și mereu scrisă și spusă într-o simbioză deplină cu natura, așa cum a ivit-o Dumnezeu la facerea lumii.
Când își spune povestea, îți dă ceva din ființa Ei, îți dăruiește din amintirile frumoase, le trece sub tăcere pe cele urâte și te face părtaș la călătoriile Ei, la bucuria descoperirii, a cunoașterii, a înțelegerii adânci a lumilor pe care le-a bătut la pas.
Am întâlnit-o într-o vreme înnorată a vieții mele și mă simt privilegiată de această întâmplare. M-a ajutat să dau o altă măsură lucrurilor. Măsura care li se cuvine. Am învățat de la Ea că nu trebuie să-ți trădezi conștiința și că e bine să găsești în inima ta un loc și pentru tine. Atunci am înțeles că Uca Marinescu e o călăuză. Nu doar o călătoare și o descoperitoare de locuri și de oameni. Ci și de suflete. Și de drumuri către suflete.
Mâine este ziua Ei. Împlinește multe vise, multe povești, multe întâlniri memorabile, multe îmbrățișări și multe gânduri care se îndreaptă către Ea.
Mi-aș dori s-o cunoască toți oamenii, toți copiii, pentru că merită. Și ei, și Ea. Pentru că e un om universal și un bun național neprețuit și deloc prețuit cum se cuvine. Pentru că iubește lumea întreagă, dar își iubește întâi de toate, țara. Pentru că poartă peste tot stindardul țării Ei, chiar dacă poporul din care vine nu o cunoaște prea bine.
Ai crede că toți știu, aici, în țara Ei, cine este. Din nefericire, nu așa stau lucrurile. Aici. Din fericire, altfel stau lucrurile, dincolo de granițele țării. Cum nimeni nu e profet în țara lui, nu are o importanță prea mare această stare de lucruri. E doar tristă. Dar atât. Iar Uca Marinescu știe mai multe decât ne putem închipui despre firea umană și privește totul cu înțelepciune, cu îngăduință, cu serenitatea unui om care a încercat multă amărăciune fără să se lase doborât de ea. Și nu contenește să iubească oamenii de acasă ori de aiurea și să țeasă povestea unei noi călătorii. Pentru că Ea nu știe ce e odihna, nu vede rostul zăbavei, nu se lasă cu niciun chip sedusă de confortul rămânerii acasă. Vocația Ei de călătoare e neostoită și învinge întotdeauna timpul și granițele de orice fel.
Uca Marinescu este unul dintre cei mai frumoși oameni pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc în carne și oase. Cred că este unul dintre cei mai frumoși oameni lăsați de Dumnezeu pe lume. Un om rotund ca Pământul pe care l-a străbătut. Un om cu rădăcini adânci aici și cu mintea fermecată de cântecul inefabil al aurorei boreale, cu gândurile ca niște crengi de sequoia, încărcate de foșnetul timpului, cu privirea mângâind fețele brăzdate de timp ale centenarilor din Valea Fericirii Veșnice și cu visele ferecate în ghețurile arctice.
Uca Marinescu nu și-a trădat nici vocația de învățătoare, în sensul acela christic și dătător de sens lucrurilor. Străbate lumea, vorbește cu cei ce ființează pretutindeni, trăiește cu și ca ei, le ascultă istorisirile, mângâie pietrele și animalele, iubește oamenii chiar dacă le cunoaște firea, iubește copiii deși știe că vor crește, dar iubește mai presus de orice, felul în care copiii primesc poveștile ei și știe că îi poate face să devină niște oameni mari mai buni. Și nu obosește niciodată să-i învețe să respecte pământul, copacii, lumina, apa, cunoașterea, adevărul.
Îmi este tare dragă doamna Uca Marinescu și știu că nu-mi ajung cuvintele pentru a vorbi despre Ea. Știu că toți cei care o cunosc simt asemenea mie. Nu știu dacă e vreo vocație pe care nu și-a împlinit-o, dar îi spun cu mâna pe inimă, că oricare ar fi fost prețul pe care l-a plătit, a meritat cu prisosință pentru toată dragostea, admirația și respectul atâtor oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu